1. Compoziția și valoarea nutritivă a proteinei de alge roșii
Cantitatea de proteine din algele roșii depinde de specii și de factorii de mediu precum anotimp, temperatură și lumină. Conținutul de proteine al algelor roșii variază de la 2,7 la sută la 47,0 procente (greutate uscată). Metoda de cuantificare a aminoacizilor totali este cea mai precisă metodă de până acum. Majoritatea proteinelor din algele roșii sunt considerate surse bune de proteine, deoarece oferă un nivel ridicat de aminoacizi esențiali și conțin niveluri ridicate de aminoacizi care conțin sulf (metionină și cisteină). În al doilea rând, aminoacizii acizi (acidul glutamic și acidul aspartic) contribuie în mod semnificativ la gustul unic umami al algelor marine.
Pe lângă compoziția de aminoacizi, digestibilitatea proteinelor este un parametru important pentru evaluarea calității proteinelor și poate reflecta biodisponibilitatea proteinei. În comparație cu alte proteine de plante terestre, digestibilitatea in vitro a proteinelor de alge roșii din genul Laporphyra a variat între 69,4 și 78,5%. Pentru a minimiza impactul componentelor non-proteice, pretratarea poate îmbunătăți digestibilitatea proteinelor.
2. Proprietățile fizico-chimice ale proteinei algelor roșii
Cele mai multe dintre proteinele algelor roșii au fost observate cu benzi diferite lângă 15, 20, 40 și 56 kDa prin electroforeză. Punctele izoelectrice ale diferitelor specii de alge roșii au variat între 2,0 și 4,5. Proteinele algelor au prezentat o proporție mare de structură pliată în structura secundară, iar structura helix a fost cea mai sensibilă la temperatură. FTIR a fost folosit pentru a determina structura secundară a proteinei din alge marine, iar vârfurile sale caracteristice principale au fost în regiunile Amida I (1700 și 1600 cm-1) și Amida II (1580 și 1510 cm-1).
3. Extracția proteinei din alge roșii
Pretratarea post-recoltare este esențială pentru a maximiza extracția și a reduce degradarea biomasei. Metodele de pretratare existente includ uscarea, congelarea și însilozarea. Dintre aceste metode, uscarea este cea mai comună și eficientă metodă de pretratare înainte de extragerea proteinei din alge marine. Tehnologia de uscare și temperatura au efecte semnificative asupra proprietăților fizico-chimice și funcționale ale proteinei din alge marine. Datorită solubilității ridicate a proteinelor la pH alcalin, soluția de NaOH este de obicei utilizată pentru extracție, iar temperatura de extracție este parametrul principal pentru controlul randamentului. Rezultatele au arătat că viteza de extracție la 4 grade a fost mai mare decât cea la temperatura ambiantă. Utilizarea enzimelor polizaharide în condiții blânde contribuie, de asemenea, la degradarea pereților celulelor algelor, îmbunătățind astfel biodisponibilitatea proteinelor. Cu toate acestea, costul său ridicat și condițiile stricte de extracție împiedică aplicarea sa în producția la scară largă. În plus, forfecarea, măcinarea cu bile și tratamentul cu ultrasunete pot, de asemenea, distruge peretele celular al algelor marine, îmbunătățind astfel recuperarea extractului proteic.
4. Caracteristicile funcționale ale proteinei algelor roșii
Majoritatea extractelor proteice de alge roșii sunt proteine solubile în alcali. Activitatea de emulsionare și stabilitatea k. au fost măsurate proteinele avruarezII. S-a observat o emulsionare excelentă după amestecarea cu ulei timp de 15 min. Proprietățile de spumare ale proteinelor includ capacitatea de spumare (FC) și stabilitatea de spumare (FS). FS și FC ale concentratului proteic din P. Dioica au fost 204 ± 4 s și 1.00 ± 0,02 mL/s, FC ridicat a fost legat de reologie bună de expansiune, iar cel slab FS sa datorat forțelor de forfecare interfaciale slabe. Cu toate acestea, modificarea structurală poate îmbunătăți capacitatea de spumare a proteinei algelor roșii. Există încă puține informații despre proprietățile funcționale ale proteinelor din algele roșii, așa că sunt necesare mai multe cercetări în acest domeniu.
5. Aplicarea proteinei de alge roșii
Proteina și hidrolizatul algelor roșii au proprietăți antioxidante și activitate antihipertensivă, iar hidrolizatul proteic al algelor roșii are o inhibare ridicată a ACE. Pe lângă aceste activități, peptidele din algele roșii au arătat proprietăți antitrombotice in vitro în plasma trombocitară umană și în sângele integral. Taurina se găsește și în concentrații mari în algele roșii și este adăugată în alimente funcționale pentru a crește energia și rezistența musculară. C-ficocianina (C-PC) din spirulina este permisă să fie adăugată la alimente ca colorant alimentar. În ceea ce privește producția industrială de proteine din alge marine, siguranța alimentară a atras multă atenție, în special conținutul de metale grele din alge marine. Pentru a studia aplicarea proteinei de alge în alimente funcționale și pentru a confirma beneficiile acesteia pentru sănătate, pot fi efectuate mai multe cercetări în diferite domenii pentru a umple golul algelor din industria alimentară.
● Concluzii și perspective
Macroalgele sunt o nouă sursă alternativă de proteine alimentare, iar algele roșii au o perspectivă largă de aplicare în acest domeniu. Pretratamentul și extracția sunt cheia pentru reglarea digestibilității și funcției proteinelor. Metoda de extracție a enzimelor poate îmbunătăți valoarea nutritivă și funcția alimentelor. Cercetările privind proteina din alge roșii ca componentă alimentară funcțională sunt în creștere și sunt necesare mai multe cercetări pentru a spori valoarea proteinei din alge marine în produsele alimentare și de îngrijire a sănătății.
